Cu Tudor Constantinescu, despre gatitul ca arta

• Posteaza comentariu
• Printeaza articolului
• Da mai departe
• Incarca o reteta noua

Voteaza!

5/5 (15 of 15 stars) based on 3

Medie: 5.00 | Total 3 voturi

Evaluarea retetei Votul tau:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

LR: Draga Theo, cati ani aveti?

Theo: Am 35 de ani si vreau sa raman la varsta asta, pentru ca e o varsta superba. Ma simt foarte, foarte bine. In general, mi se pare ca fiecare varsta vine cu grijile si emotiile ei. Dar, de cand am implinit 35, acestea au disparut.

De la frumos la bine

LR: Cum ati ajuns "createur du gout" (fr.: "creator de gust")? E o stiinta sau o arta?

Theo: Este o dorinta. De mic copil am fost atras de universul gusturilor, de tot ce inseamna mancare – dar mai ales de dulciuri. M-am intors aici pentru ca, desi am trait in Belgia de mic, toate vacantele le faceam la tara, in Ardeal. Si am avut noroc de o bunica deosebit de gospodina. Cu clujeni si brasoveni in familie, era o adevarata ceremonie a vietii sa mananci bine, sa alegi ce e mai bun pentru prepararea mesei – intr-un cuvant, sa-ti fie bine. Si acum imi mai amintesc de vacantele de la tara si de ouale furate din cuibarul gainilor!

Iar conceptul Chocolat este rezultatul unei evolutii si al unui ansamblu de vise, experiente, dorinte. Tot ce m-a atras si am gasit frumos prin Romania si prin lume, pe unde am calatorit, am pus deoparte in sufletul meu. Cand a venit momentul, am reusit sa conturez acest concept. Pana la urma, totul se leaga de o singura idee - de perceptia mea despre frumusete.

LR: Ce este acest concept despre care vorbiti?

Theo: Practic, eu am creat un loc unde in fiecare moment al zilei poti petrece o clipa de bucurie, o emotie pozitiva, construita pe instinctul primar al omului, cel de a se hrani. Aici poti lua un mic dejun, o ciocolata calda, o gustare, poti avea propriul tau five o'clock, cu un ceai prezentat foarte ceremonios si o prajitura excelenta, poti lua un cocktail after six ca intre fete, sau poti servi o cina rafinata cu risotto cu caracatita si sos de sampanie. Mi-am propus sa le ofer bucurestenilor – de la presedinte si pana la omul de pe strada – cel mai "dulce" si mai diversificat moment din Romania.

LR: Aveti vreun fel preferat?

Theo: Intotdeauna m-au atras mai mult dulciurile. Am studiat industria alimentara, dar dulciurile sunt preferatele mele.

Sufletul francez

LR: Aveti vreo bucatarie preferata ca stil de gatit sau bucatarie nationala?

Theo: Nu exista decat o singura bucatarie, in opinia mea. Fara bucataria franceza nu exista nicio bucatarie in lume! Iar in cazul acesteia, cred ca, fara partea spirituala, gastronomia franceza nu inseamna nimic. Ei nu se hranesc, au depasit acest stadiu. Ei gatesc ca arta.

Chocolat are la baza bucataria frantuzeasca (in proportie de aproximativ 80%), completata cu elemente care aduc un aer cosmopolit si pe care le-am preluat din calatoriile mele, atat prin lume, cat si prin tara.

LR: Faceti vreo reverenta si bucatariei romanesti? In ce fel?

Theo: Este o reventa, chiar daca mai subtila. De exemplu, am revizuit prajitura Amandina, cea cu care toti am copilarit, si pot sa va spun ca se vinde cel mai bine la noi. E tot de inspiratie franceza, dar se poate spune ca a facut cariera in Romania! Mai avem si o prajitura cartof (in versiune proprie, revizuita, desigur!), foarte apreciata de nostalgici.

Painea noastra cea de toate zilele

LR: Chocolat este si un shop-to-go, adica un loc de unde poti cumpara o paine buna, un sandvis sau un desert de care sa te bucuri acasa impreuna cu familia sau prietenii. Ne-a atras atentia diversitatea produselor de panificatie. Exista o poveste, o pasiune personala in acest sens?

Theo: In Romania, painea e proasta, deoarece consumatorul nu stie sa-si ceara drepturile. Producatorii nu trebuie sa faca efort pentru a face mai bine, deoarece clientii accepta. Numai timpul si educatia (gustul e chestiune de educatie) pot remedia asta.

LR: E multa lume care acum face paine in casa…

Theo: Este de inteles, pentru ca painea care se gaseste in comert – daca o putem numi asa – este un amestec cu diverse ingrediente ingrate. Difererenta pret-calitate este uriasa in defavoarea celei din urma. Industria arunca pe piata un praf de grau de cea mai proasta calitate, ca nu pot sa-l numesc faina. Chiar si unul-doi lei e foarte mult pentru aceasta paine. Absolut oricine invata acum ca nu cantitatea conteaza, ci calitatea. Este mai bine sa mananci mai bine si mai putin. Suntem ceea ce mancam. Aveam partea spiritual pe care o tot hranim, dar si materia care ne reprezinta trebuie bine hranita. Asa ne conturam viata de zi cu zi. Noi incercam cat putem aici sa le oferim ce e bun in viata oamenilor. Secretul sta in selectarea materiei prime. Noi platim faina cu 1 euro/kg si o aducem din Franta. Acea varietate de grau cultivat intr-un fel, cules, depozitat si macinat intr-un fel – toata aceasta munca din spatele unei paini de o calitate extraordinara, se regaseste in produsul final de la Chocolat.

LR: Pai grau avem si noi, ce vreti sa spuneti, ca e mai dulce cel din Franta?

Theo: Si noi avem grau, dar soiurile frantuzesti sunt mai atent selectionate. Si timpul e important la fabricarea painii. Cu cat fermentatia este mai lenta, cu atat painea e mai buna. Iar cuptorul trebuie sa fie vatra.

Bucatarie = Bucurie

 LR: Care este secretul succesului in prepararea unei mancari? Dar in conducerea unui restaurant?

Theo: Bucatarie-bucurie. Si simplitatea, care e secretul oricarui succes. Eu am angajat aici oameni care nu vin doar la serviciu, ci au pasiunea lucrului facut bine – oricare ar fi acesta.

LR: Ce mai pregatiti pentru o cina rapida, acasa?

Theo: Eu plec dimineata de acasa si ajung noaptea. Dar, daca apuc sa gatesc acasa, in general prefer lucrurile simple: supa de pui si de vita simple, fierte cu legume si asezonate. Imi dau mai multa satisfactie decat orice. Merg pe clasic. Am spus ca simplitatea e secretul succesului. Cred ca bunica a fost cea care mi-a deschis ochii asupra acestui adevar si asupra unui univers culinar aparte, in care lucrurile nu trebuie sa fie mereu foarte originale ca sa te faca sa te simti bine.