Blogul saptamanii: Sidy’s Kitchen

• Posteaza comentariu
• Printeaza articolului
• Da mai departe
• Incarca o reteta noua

Voteaza!

4.75/5 (57 of 60 stars) based on 12

Medie: 4.75 | Total 12 voturi

Evaluarea retetei Votul tau:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

LR: Draga Sidy, ce inseamna gatitul pentru dumneavoastra si cum arata aceasta indeletnicire in zilele noastre?

Sidy: Gatitul este un proces extrem de creativ, fapt care se uita prea usor in procesul banal al pregatirii mesei zilnice. Gastronomia este arta care te invata cum sa pregatesti bucatele gustoase, cum sa le prezinti pentru satisfacerea simturilor olfactiv, vizual si gustativ, stimuland astfel digestia.
La ora actuala, tinerele gospodine nu mai dispun de timp ca sa-si insuseasca cunostintele culinare asa cum au facut mamele si bunicile lor. Ele trebuie sa invete dupa o metoda mai rapida care sa le dea certitudinea reusitei, urmarind atat respectarea regulilor igienice in pregatirea preparatelor culinare, cat si satisfacerea gustului artistic si nu numai.

De aceea, consider ca blogurile si site-urile culinare cum este si Lumea retetelor vin in sprijinul tinerelor gospodine care se pot inspira din retetele trecute aici, ce sunt insotite in marea majoritate de poze si prezentand etapele de preparare a produselor.
Eu consider ca pozele atasate la retete, cu etape din prepararea felului de mancare, reprezinta 50% din reusita retetei, mai ales pentru gospodinele tinere.

LR: Din retetele dumneavoastra se vede ca sunteti un bucatar experimentat. Povestiti-ne, va rugam, cum si cand ati invatat sa gatiti… Aveti si amintiri simpatice legate de inceputurile dumneavoastra culinare?

Sidy: Gospodinele stiu bine ca gatitul si pregatitul preparatelor se fac cu talent, cu stiinta, dar mai ales cu inima si cu dragoste, ca orice lucru bine facut!
Labuntur anni (anii trec), cum zicea si poetul antic Horatiu… Intr-adevar, ce repede au trecut!

Terminasem Scoala Militara si am fost repartizata in Cluj, am primit o garsoniera si eram intre patru pereti. Habar nu aveam sa fac mancare, in afara de oua ochiuri si ceai… Acasa la Oradea erau mama si bunica mea, din cauza carora eu nu ajungeam nicicum in bucatarie.
De nevoie omul invata… mi-am cumparat o carte de bucate (Silvia Jurcovan – "Carte de bucate") si, incet-incet, am invatat sa prepar mancare. Mai dadeam cate un telefon acasa la mama sau mai intrebam colegele de serviciu.

Nu era internet pe vremea aceea (1976), cel putin eu nu aveam…
Si uite asa experimentand retetele din carte, am invatat sa fac de mancare, doua feluri zilnic, pentru ca asa am invatat de la mama…

Cartea o mai am si acum, desi este ravasita rau.

LR: Ati lucrat in armata. Cum e mancarea de popota? Si cum e sa ai grija de aprovizionarea unor… batalioane intregi?

Sidy: Am fost ofiter al Armatei Romane, la fel ca si sotul meu. M-am ocupat de hranirea cadrelor militare si a militarilor, avand in subordine peste 10.000 de suflete. Mi-a placut enorm ceea ce am facut, mai ales in aplicatii, cand faceam in mod real aprovizionarea unitatilor militare cu alimente si hrana se prepara in bucatariile rulante auto. Iesea o mancare gustoasa foc. Cine nu stie cat de buna este mancarea preparata la cazan, macar a auzit!Intrebati-va sotii si va vor povesti cu siguranta despre fasolea uscata sau despre sarmalele facute la cazan.

Indiferent ca era vara torida sau o iarna cu –26 de grade,cand se dormea in cort ca altundeva nu prea aveai unde, trebuia sa ma ocup de aprovizionarea unitatilor mele, cu alimente cu termen scurt de conservare (paine, carne, salam, unt, oua, etc…). Mergeam cu camionul de 10 t uneori si aduceam tot ce era necesar si le imparteam la fiecare unitate dupa ceea ce-mi cereau. Bineinteles ca nu toate erau roz si de multe ori se intimplau multe lucruri nedorite.La o aplicatie, intr-o zi, o unitate imi spune ca nu are nevoie de carne ca si-au taiat un porc. Dar noaptea, pe la 22.00, ma anunta ca au nevoie urgenta de carne pentru ca li se schimbase programul si dimineata merg la dinamica. Am facut ce am facut si le-am facut rost de carne sa aiba cu ce-si hraneasca efectivele. Si nu aveau nevoie doar de 3-4 kg! Multe ar fi de povestit….

Cum a fost mancarea la popota? Ca la mama acasa… sau la mama soldatilor mei! Si am sa va povestesc de ce era asa.
Am reusit sa coordonez activitatea de hranire a cadrelor si a militarilor la o unitate nou infiintata. Am avut parte de niste bucatari tineri pasionati de meseria lor. Aveam o norma de hrana pentru militarii in termen care trebuia respectata cu strictete. Daca aveai bunavointa si placere sa faci ceva bun puteai sa faci. Daca nu… militarii mancau celebrele macaroane cu branza…

Acasa experimentam, calculam gramajele si vedeam cum pot sa fac sa iasa o mancare buna si gustoasa. A doua zi se aplica in practica de catre bucatarii mei, sub directa mea supraveghere si militarii erau foarte incantati ca pot manca gratare cu cartofi pai si cu cate un ou romanesc alaturi sau eclere si budinca de vanilie, de exemplu. Doar sa vrei, ca de putut, se face.

La popota ii intrebam cu o saptamana inainte cam ce ar vrea sa serveasca si faceam un meniu pentru saptamana urmatoare si serveau ce le dorea sufletelul, mancare ca la mama acasa, dar contra cost bineinteles.

LR: Cum arata bucataria dumneavoastra de acasa? Ce considerati indispensabil in bucatarie?

Sidy: In bucatarie gospodina petrece mult timp si trebuie sa si-o organizeze astfel incat activitatea sa solicite un minim de efort si sa aiba o eficienta maxima. Un spatiu mic bine oranduit este de preferat unui spatiu mare in care randuiala nu este pastrata.

Pina nu de mult am stat la bloc si oricum imi aranjam bucataria nu aveam spatiu suficient sa ma desfasor. Dar de cand ne-am mutat la casa, mi-am facut o bucatarie mare, moderna, utilata asa cum mi-am dorit de cand ma stiu. Si este locul in care ma simt foarte bine si as putea sa-mi petrec multe ore lucrand in bucatarie. Imi place enorm de mult sa gatesc cu sufletul, nu mancaruri sofisticate, ci mai mult mancaruri ca la mama acasa.

Nu ma pot desparti de mixerul meu vechi, desi am unul nou, il tin in dulap si nu-l folosesc.Indispensabila in bucatarie mi-a devenit in ultimii 3-4 ani, masina mea de piine si am ajuns sa nu ne mai placa deloc painea cumparata din oras. La fel si cutitele imi sunt indispensabile. De fapt imi iubesc toate lucrurile mele din bucatarie si nu m-as desparti de ele.Chiar nepotelul meu stie ca nu e voie sa umble la ele pentru ca acelea sunt ale lui “buni Sidy”.

LR:  Ce mai gatiti pentru cei dragi? Care sunt felurile pe care le gatiti si pe care ei le apreciaza cel mai mult (si de ce)?

De obicei pregatesc mancaruri traditionale romanesti pentru familia mea, ca la mama acasa, pentru ca ne amintesc de locurile natale si de mancarurile preparate de mamele sau bunicile noastre. Aducand vorba de mancarurile mamelor sau bunicilor noastre, trebuie spus ca acestea, fara a avea cunostinte referitoare la dieta ideala sau la necesarul zilnic de calorii, stiau totusi sa gateasca mancaruri care imbinau armonios gustul cu echilibrul nutritional.

Dintotdeauna dulciurile au incheiat masa, atunci cand de fapt foamea s-a potolit. Rolul lor este asadar mai putin de a hrani si mai mult de a adauga o nota de satisfactie.

Asa ca reteta mea preferata sunt Gogosile spiralate, reteta ce am invatat-o de la mama mea. Dar incerc sa o fac destul de rar pentru ca nu o consider o mancare sanatoasa desi toata familia o adora!

Imagine de pe blogul lui Sidy, cu desertul copilariei sale pe masa.

Gatesc cu mare placere retete noi, pe care le experimentez. Retetele culinare pe care le citesc, este imposibil sa le respect! Trebuie sa mai adaug sau sa scot ceva din ele; nu pot sa le fac ad literam. Poate si de aceea cel mai frumos compliment pe care il primesc nu poate fi decat acela pe care mi-l adreseaza Ancuta (nora mea) cand vine la noi: "Mami, la tine in bucatarie miroase atat de frumos intotdeauna!".

Si cand am toata familia stransa la masa plina cu bunatati si vad ca fiecare mananca cu pofta tot din farfurii, nu pot decat sa fiu bucuroasa si sa iau asta ca pe un compliment, nu ?

LR: Fiica dumneavoastra v-a mostenit talentul culinar?

Da am o fiica dar aceasta este …nora mea. Eu o consider fiica mea si imi place enorm de mult ca stie sa faca de mancare, stie sa faca si prajituri sau sa puna pentru iarna muraturi sau zacusca. Fiul meu cred ca m-a mostenit. Venea mereu in bucatarie sa… “ajute” la prepararea felurilor de mancare, cand era mic. Jucariile lui preferate erau... oalele si cratitele cu capacele lor.

A fost si a lucrat in Dubai, apoi pe un vas de croaziera intre Alaska si Mexic, iar acum, de aproape un an, lucreaza aproape de Londra ca manager la un restaurant, pe malul Tamisei.
Ii place si lui sa experimenteze retete si sa vina cu mancaruri noi, ceea ce pe mine ma incanta, va dati seama.

LR: Cati ani are nepotelul dumneavoastra, Cezar Alexandru, si ce ii place sa-i gatiti?

“Iubirea mea” are 3 ani si doua luni si este esenta vietii mele. Ancuta a mers chiar in aceasta noapte in care va scriu spre Anglia, linga sotul ei, iar Alex ramane in grija noastra, a bunicilor. Bucurie mare pentru mine, dar Ancuta numai ea stie ce are in suflet, saraca!

Lui Alex am reusit sa-i dau multe legume sa manance si ii plac mult fructele, orice fel de fructe. Nu mananca prajeli deloc si nici alte preparate cu multe E-uri din comert. Sucul natural din fructe este preferatul sau. Ii place mult carnatul de casa afumat, facut de noi, dar incerc sa-i dau cat mai putin.

Si cel mai mult ii place sa fim cu totii la masa si sa o servim cu totii impreuna. Pentru realizarea unei ambiante placute in familie, pentru stimularea poftei de mancare a copiilor si pentru deprinderea lor cu comportarea la masa, este recomandabil ca macar o data pe saptamana, cand toti membrii familiei sunt prezenti, sa se serveasca masa impreuna. Aceasta poate fi chiar mai deosebita, asezata dupa toate regulile pe care le stabileste protocolul.

LR: Cum v-a venit ideea de a va face blog culinar?

In primavara lui 2010 am avut bucuria sa intilnesc, pe forumul unui site culinar, un om deosebit, care repede ne-a cucerit pe toate fetele de acolo. Avea un suflet mare si multe de daruit. Se numeste Adrian Sterian, iar eu ii multumesc ca exista !

Dupa mai multe incercari nereusite de a-mi face un blog culinar singura, nepricepindu-ma la calculatoare, a aparut Adrian care, cu foarte multa rabdare, a reusit sa ma ajute sa-mi fac blog. A fost un blog nascut pe messenger. Astfel am putut sa ma bucur si eu ca am blog unde imi apar retetele. Acestea, aproape 400 la numar, erau publicate pina atunci pe acel site culinar, de catre mine, incepind cu august 2005. De cand ma bucur de blogul facut de Adrian, retetele mele apar si pe blogul meu.

Inca nu ma descurc bine de tot singura pe blog, asa ca ajutorul lui Adrian il apreciez foarte mult si acum.

LR: Ce bucatari celebri mai urmariti? Va mai inspirati si de la acestia sau mai degraba faceti schimb de idei cu alti bloggeri si prieteni/prietene? Mai aveti prietene cu bloguri?

Imi place mult de tot Horia Virlan, retetele lui si tot ceea ce face. Ii admir si pe Gordon Ramsay, Jamie Oliver, Jakob Hausmann, Cezar Munteanu si Antonio Passarelli. Unele retete ale lor m-au inspirat si le-am si preparat. Promit ca am sa le mai testez si alte retete!

De asemenea, fac schimb de retete si cu multe prietene bloggerite pe care le-am intilnit pe parcursul timpului. Unele si-au facut blog exact asa cum a fost facut al meu… Si mai am retete publicate si pe un alt site culinar, unde am intilnit fete dragi sufletului meu si pe care le gasesc si aici, la Lumea retetelor.

LR: Sunteti membra a unei adevarate comunitati pasionate de gatit care organizeaza intalniri anuale. Cum ati ajuns la o astfel de coeziune? Si cum decurg aceste evenimente de suflet?

Dupa cum v-am povestit, eu am activat pe un site culinar din 2005, dar nu avea forum. Dupa mai multe discutii cu Adminul acelui site s-a facut si Forumul, unde ne-am intilnit multe fete, mai tinerele sau nu prea, si ani de zile acolo ne-am baut cafeluta zilnic si ne-am impartasit necazurile sau bucuriile impreuna. Si uite-asa am ajuns sa formam o familie si ne-am hotarat sa ne intilnim. Pentru ca eram de prin toata tara sau din alte tari (si din Sudan avem o doamna foarte simpatica), am hotarat sa ne intilnim la Alba Iulia si facem asta de 3 ani.

In august, anul trecut, la Alba Iulia, la mijloc-stanga, la intalnirea pasionatelor de gatit, care au organizat singure-singurele aceste evenimente, de drag.

Anul acesta ne vom intilni a patra oara. Nu am cuvinte sa va povestesc cat de bine ne simtim impreuna, parca ne-am cunoaste de o viata, e ceva mirific, iar cele trei zile se scurg atat de repede!

LR: Am vazut ca dumneavoastra insiva scrieti pe mai multe bloguri: Sidy's Kitchen ("Bucataria lui Sidy"), inca un blog dedicat in mod special intalnirilor cu alti pasionati de gatit, precum si un blog intitulat "Fete si baieti in bucatarie". Care e diferenta dintre acestea?

Dupa cum vi-am spus, mai multe fete am activat pe acel site culinar, dar am zis ca de ce sa nu avem propriul nostru site ? Ca sa vedem daca merita sa investim niste bani, ne-am mutat pe un site gratuit si asa s-a creat “Fete si baieti in bucatarie” unde mai rar publicam si retete.
La mine pe blog imi apar retetele in masura in care am timp sa le postez (mai greu in timpul ce va urma, din cauza nepotelului).
Iar al treilea blog este dedicat minunatelor noastre intilniri. Tare m-as bucura daca la intilnirea din acest an, din vara, ati participa si voi!

LR: Ne puteti da o reteta, dedicata in mod special cititorilor acestui interviu?

O reteta dedicate voua??? Cred ca ar trebui sa fie ceva dulce… asa cum sunteti voi…

Cred ca ar merge de minune Clatite umplute in sos de vanilie cu mot de bezea

O reteta ce am pregatit-o nu de mult si cu care mi-am imbucurat familia:

Ingrediente

16 clatite
700 g branza de vaci
10 oua
1 plic zahar vanilat Bourbon
1 plic zahar vanilat
1 lingutita esenta vanilie
coaja rasa de la o lamaie
400 ml smantana
450 g zahar
100 g stafide inmuiate in apa cu esenta rom
30 g unt

Mod de preparare:

Clatitele se fac dupa reteta preferata a fiecareia. Eu le-am facut fara zahar (este destul in umplutura si in sos) si cu apa minerala. Intr-un bol mare faramitam branza cu ajutorul unei furculite, apoi adaugam 2 oua intregi, 100 g zahar, zaharul vanilat, coaja de lamaie si stafidele inmuiate. Celelalte  8 oua le spargem si separam albusurile de galbenusuri. Galbenusurile le mixam bine cu un zahar vanilat Bourbon, 150 g zahar si smantana.

Umplem calatitele cu cate o lingura de branza si le impaturam ca pe sarmale.Asezam clatitele in vase yenna unse cu unt.Peste clatite punem cateva bucatele de unt. Crema din galbenusuri o turnam peste clatite si le dam la cuptorul dinainte incalzit la 180 de grade , cam 10-15 minute pina cand crema de vanilie se intareste pe margini.

Scoatem clatitele din cuptor si punem deasupra bezeaua facuta astfel: albusurile le batem bine cu un praf de sare; adaugam apoi restul de zahar si mixam din nou pina se intaresc bine albusurile. Dam din nou la cuptor bezeaua pina cand aceasta se caramelizeaza.

Se servesc asa calde, cate doua bucati de persoana.

Pofta mare !

LR: Ce planuri de viitor aveti ?

Planuri de viitor? Acum chiar ca nu stiu ce sa va spun… Copiii au plecat din tara si cine stie peste cati ani vor reveni. Visul meu si al familiei, poate si pentru ca toti am lucrat aproape in acelasi domeniu, a fost sa avem o pensiune cu restaurant, undeva in Baile 1 Mai. Dar pana cand sa reusim sa ne realizam visul, mai trec ani! Nu am gasit inca o matusa Tamara! Dar e frumos sa visezi, nu ?

Restaurantul pensiunii ar fi cu specific romanesc, cu mancare ca la mama acasa un fel de “muzeu culinar” cu meniuri diversificate pe baza produselor naturale din ferma proprie,cu paine calda coapta pe vatra si delicioase preparate culinare specific Ardealului. Clientii restaurantului ar beneficia de un pahar de vin, must sau tuica (in functie de sezon) in mod gratuit din partea casei, de cum ar intra in restaurant, apoi sarmalute, ciolan cu fasole si alte bunatati ce-ti lasa gura apa...

Restaurantul ar dispune de un taraf cu lautari care ar canta muzica de petrecere...asa in surdina, nu prea tare, sa poti vorbi cu cei de la masa.

In incheiere vreau sa va multumesc din suflet ca v-ati gandit la mine pentru acest interviu, sa va doresc cat mai multe retete nou postate pe site-ul Lumea retetelor, multa sanatate tuturor si cine stie…poate ne vom vedea la vara la Alba Iulia.

Va tzuc cu mare drag pe toate cititoarele !

…si nu uitati:

"Oamenii care citesc in timpul mesei nu digera ceea ce citesc si nu pricep ceea ce mananca"

 Foto: Sidy's Kitchen