Nou interviu-fulger cu bloggerul saptamanii

Se poate spune ca talentul culinar se mosteneste in familie?
Pentru femeile din familia mea gatitul n-a fost niciodata o corvoada. Nu e chin pentru mine sa stau in bucatarie. La mine acasa, in aceasta incapere nu calca nici soacra si nici chiar propria mea mama!

Ce iti amintesti despre mesele in familie din copilarie?
La noi s-a mancat acasa si s-a mancat bine intotdeauna, desi nu suntem grasi. Dar cu cea mai mare placere imi amintesc de vacantele la bunici, undeva, in nordul extem al Moldovei, aproape de granita cu Ucraina. Femeile din satul lor erau vestite pentru dulceturi. Nu se mai gasesc azi asemenea bunatati: dulceata de visine, de zmeura, de cirese amare, de cirese salbatice... Faceau dulceata chiar si din bobite de soc, precum si dintr-un dovleac foarte parfumat, caruia ii spuneau "chitra" si care nu avea nimic in comun cu specia de citrice careia i se mai spune astfel azi. Satul era la poalele padurilor si aveau acces la toate fructele de padure imaginabile. Era un vis!

Povesteste-ne o alta aventura haioasa de la tine din bucatarie!
Chiar am ce povesti, dar o sa ma opresc la una singura si de data asta. Am vrut odata sa fac dulceata de vinete. Vazusem ceva similar la un targ de produse traditionale, dar de ce sa cumpar daca imi pot face si eu ceva in casa? Bieninteles ca am deviat un pic de la reteta! Asa fac mereu, nu ma pot abtine! In final, cand am chemat-o pe vecina pe care imi testez retetele, aceasta a gustat si m-a intrebat: "Ce-i asta? Gem de mere, nu?" Poftim! Nu intotdeauna imi iese ce vreau eu! Sotul ma tachineaza adesea, intrebandu-ma: "Ce trebuie sa te apuci sa faci ca sa-ti iasa, de fapt, eclere?" Imi plac aceste aventuri cu final neasteptat. Intr-un fel, blogul meu este o pledoarie pentru deschidere la minte in bucatarie. Ma face sa ma simt bine. Indiferent cat de mult muncim, este nevoie de ceva care sa ne aduca aminte ca avem si o viata!

Foto: Prin amabilitatea Bucatareli la borcan